De fiecare dată mă gândesc, oare când noi vom trece hotarul cel de taină, pășind în veșnicie, va fi cineva acolo care să-și amintească de noi? Va fi oare cineva acolo, care să aprindă o lumânare pentru noi?
Oare va mijloci cineva pentru noi înaintea lui Dumnezeu, purtând în amintire chipul nostru?
Cu adevărat, tinerii sunt cei care vor duce mai departe această moștenire, purtând girjă de sufletele celor trecuți în veșnicie. Imaginea lor este reflecția trăirilor și a convingerilor noastre.
Astăzi am făcut pomenire celor trecuți în veșnicie, strămoși, moși, părinți, frați și surori, purtând în amintire chipurile lor, care sunt vii.
Copii au participat la Sfânta Liturghie, apoi au ridicat coliva în cadrul slujbei Parastasului și în cele din urmă am mers la un restaurant pentru a sta la masă. Prin sprijinul și cu dragostea unui bun prieten din Anglia, tinerii noaștri s-au bucurat de momente frumoase împreună. Mă gândesc că mâine poimâine, acești tineri vor fi adulți, și nădăjduiesc să ducă mai departe această misiune.
Ne-am rugat, ne-am bucurat, am râs, și nădăjduiesc că am adunat amintiri frumoase, pe care să le povestim mai departe...
O poveste ce va continua și în veșnicie.