Text preluat de pe pagina de Facebook a domnului Man Cosmin Alexandru
Uneori îngerii au ghetuțe de schimb pentru ca vin la biserica de pe ulițele pline de noroaie și atunci lasa la intrare încălțările murdare și își pun perechea bună de încălțări.Poate singura...
Când au întrat, merg direct sa se închine și apoi se așează cuminți pe scaune fără să zică nici pâs.Doar ochii le vorbesc cautand sa treacă parca dincolo de hârtiile colorate în care sunt învelite cutiile de cadouri.Parintele începe a spune Tatăl nostru și toți îl urmează, biserica invaluindu-se în lumină.
Uneori îngerii, instruiți de doamna preoteasa, cântă colinde atât de frumos încât poți întrezari cu ochii mintii călătoria magilor călăuziți de stea.
Ingerii nu stau pe norișori pufoși, unii abia dacă au cu ce se încălzi sau ce imbraca, alții si-au construit o căsuța din visuri sub o patura ridicata intr-un băț, multi si-ar dori sa știe cum arata viata dincolo de marginea satului dar toți sunt crescuți în credința și atunci când vor creste ei vor da valoare la tot ce vor avea în jur prin ceea ce au în inima.
Uneori îngerii primesc daruri de la cei la care ajunge povestea lor pentru ca Dumnezeu găsește oameni minunați ca Lavinia și colegii sai de la Rxf și astfel Crăciunul devine o bucurie pentru sufletele lor încercate.
Ieri a fost zi de bucurie pentru toți, pentru inima mea mai ales, fiind privilegiat sa vad cum arata peste 40 de îngeri și cum arata fericirea pura.Dorintele lor așternute în scrisori au fost îndeplinite dar ei, pentru a nu se mahni ceilalți, nu își deschideau cutiile de cadouri.Le țineau la piept.Atat.
Și au plecat din biserica spre case ținând în brațe cutiile colorate...la intrarea in biserica, in pungi, le rămăsesera ghetuțele cu care au venit dar bucuria ca dorințele le-au fost auzite i-a făcut să uite pentru o clipă ca drumul către casă e tot plin de noroi.
Mulțumesc, Doamne, pentru ca m-ai ales sa fiu preț de câteva ceasuri, bucurie pentru îngeri!
